Tonifierea este un scop pe care îl întâlnesc tot mai des la persoanele care apeleză la ajutorul meu în sala de fitness. Forţa şi volumul muscular au devenit scopuri secundare, iar nimeni nu mai doreşte să se imagineze culturist. Femeile nu vor să arate ca nişte bărbaţi cu muşchi, iar bărbaţii urmează acelaşi trend inspirat de reprezentantele sexului frumos.
Tonifierea este în topul obiectivelor şi pare că va rămâne aşa pentru mult timp de-acum încolo. Dar ce înseamnă această tonifiere, cum poate fi descrisă mai precis?
Există trei tipuri de tonus muscular:
- Tonus muscular normal – care se referă la starea muşchilor tăi în stare normală. Vei observa că, deşi muşchii braţului sunt relaxaţi atunci când stai pe scaun, totuşi aceştia sunt puţin încordaţi. Poţi să decizi că este momentul să ridici o ceaşcă de ceai de pe măsuţă şi atunci musculatura braţului va acţiona după cum îi spui tu. Pe scurt, dacă tonusul muscular este la niveluri normale, atunci poţi să dictezi când muşchiul să fie încordat sau relaxat.
- Tonusul muscular ridicat – este o stare caracteristică pentru muşchii încordaţi. Sunt tot timpul extrem de denşi şi, chiar şi în stare de relaxare, aceştia nu mai răspund la comenzile tale. Aceasta poate să fie chiar şi o afecţiune, iar cei care suferă de probleme neuro-musculare întâmpină dificultăţi în a controla musculatura corpului. Braţele şi picioarele par să fie contorsionate, şi chiar şi o simplă mişcare se poate transforma într- un chin.
- Tonusul muscular scăzut – este o altă afecţiune neuro-musculară care afectează capacitatea de mişcare. În acest caz, musculatura nu mai răspunde comenzilor normale date de sistemul nervos central. Ridicatul braţului poate să devină o muncă foarte grea, muşchii refuză să se mai contracte, iar o ceaşcă de ceai poate părea făcută din plumb.
Tonifierea NU există
Termenul de “tonifiere” este de cele mai multe ori folosit în circumstanţe greşite. Prin definiţie, tonusul este starea involuntară de semi-contracţie pe care un muşchi şi-o păstrează după un antrenament intens. Un exemplu elocvent ar fi reprezentat de muşchii care păstrează corpul într-o poziţie verticală – muşchii posturali. Dacă aceştia s-ar relaxa complet, putem spune că viaţa ar fi mult, mult mai complicată. Poţi să te gândeşti la tonus ca la o flacără de veghe a muşchilor din corpul tău.
După un antrenament de fitness, această stare de semi-contracţie, atribuită unei musculaturi întărite, poate să dureze până la 3 zile, în funcţie de intensitatea stimulului pe care l-ai aplicat asupra muşchiului respectiv. Este impropriu spus că vrei să te tonifiezi, iar apoi să te menţii, deoarece starea de tonus este temporară şi nu poate fi întreţinută decât prin antrenamente.
Ştiati că?
– Muşchii care susţin mandibula se află într-o stare continuă de semi-contracţie. Asta înseamnă cu adevărat “tonifiere”.
– Când dormi sau îţi pierzi conştienţa, corpul experimentează o scădere bruscă în tonus.
Atunci când cineva doreşte să se tonifice, de obicei, acea persoană îşi doreşte să simtă musculatura încordată şi să elimine stratul de grăsime care o acoperă. Acest obiectiv se poate atinge prin hipertrofia musculară şi un antrenament cardio-vascular care să conducă la eliminarea stratului adipos. Tonifierea, aşa cum este înţeleasă de majoritatea oamenilor, nu există.
Articol preluat de pe pagina http://www.csid.ro/